De data aceasta o sa povestim putin despre a darui si despre implicatiile acestei actiuni.
Pe principiul “ca mai bine sa primesc de doua ori decat deloc”, am sa amintesc si eu aici, desi probabil ca ati intalnit acea expresie din popor care spune ca: “Daruind vei dobandi”. Acesta este un principiu bun de avut in vedere pentru a spori ceea ce avem. Am sa ma straduiesc sa tin cont in urmatoarele randuri, atat de cei care sunt mai logico-rationali si inca nu rezoneaza cu religia, cat si de cei care sunt mai apropiati de religie, indiferent daca sunt sau nu foarte logico-rationali. Pentru inceput o sa amintesc elemente din “Legea bumerangului” si “Legea vidului”… Viata are tendinta de a fi un “loc cu ecou” exact ca in natura, acele frumoase locuri cu inaltimi si vai sau acele sali mari in care daca scoti un sunet puternic se intoarce parca la tine sunetul, la fel cum se intampla cu bumerangul pe care oricat de mult efort am depune pentru a-l arunca, el tinde sa revina inapoi la noi. Ar fi util sa ne gandim ce ne dorim de la viata si sa lansam in exterior acel ceva. Spre exemplu, ne place sa isi aminteasca cineva de ziua noastra? Daca da, atunci ar fi util sa tinem cont noi de zilele de nastere ale altora. Daca ne place sa fim ajutati – ar fi util sa incepem, sau sa continuam sa ajutam noi pe altii. Legea vidului ne spune ca este nevoie sa cream loc liber pentru ca noul sa vina la noi, altfel spus, daca avem o bluza care desi este noua daca ne-a ramas mica – sa o oferim cuiva care nu si-ar permite acea bluza sau are nevoie sa nu ii fie frig. De multe ori “gunoiul cuiva este comoara altcuiva” si donand ce nu imi mai trebuie fac loc pentru altceva nou care sa vina in schimb. Indiferent cu care principiu rezonez, este util sa ne facem un obicei din a darui si din a face milostenie. Nu, de data aceasta nu va cer sa dati neaparat bani cuiva , nici macar cersetorilor, insa pana si lor le putem cumpara ceva de mancare. Si… va asigur ca nu toti cersetorii vor doar bani, dar despre detaliile acelei convingeri vom povesti cu alta ocazie. Cand fac milostenie pot sa o fac direct pentru binele meu sau facand pentru sufletul celor adormiti, ceea ce tot la mine ajuta.
De multe ori m-am contrazis cu oameni dragi mie pe seama faptului ca ei afirmau ca nu poti sa dai ceea ce nu ai. Este corecta idea daca privim putintel mai rigid, insa falsa daca privim putin mai atent si cu mai mare deschidere. Spre exemplu: in ziua de astazi ne intalnim deseori cu replica “ Nu am timp” ; multi dintre noi dorindu-si o zi de 48 de ore. Ok, asta nu inseamna ca nu pot sa imi fac 10 minute libere pentru a povesti cu o prietena, pentru a-I asculta oful si a-i ridica moralul sau pentru a explica unui client ceva ce a uitat sa intrebe. De ce sa fac asta? Simplu: pentru ca pot sa am placuta surpriza ca in perioada urmatoare, cineva de care eu am nevoie, sa isi faca timp pentru mine. Dar lucrurile merg si mai departe, atat in fizic cat si in emotional: pot astazi sa nu am nici macar o paine (doar trei sfert de paine) ceea ce inseamna ca nu am de unde sa dau cuiva paine si totusi pot sa ii dau cateva felii ( si ma scutesc de diabet 😉 ); iar cand vine vorba de iubire – ramane valabil mecanismul eu ne fiind capabil acum sa iubesc oamenii, ceea ce ar insemna ca nu am cum sa te iubesc pe tine daca nu pot sa iubesc… cu toate astea majoritatea oamenilor, daca ii pui sa descrie iubirea, iti vor da componente ale iubirii si atunci constientizezi ca poti sa oferi componente care sunt echivalentul iubirii, ceea ce te face mai capabil de iubire decat ai fost ieri si atragi mai multe sanse de a primi iubire.
Intreaga noastra viata este presarata cu posibilitatea de a aplica principiul “Daruind vei dobandi”, inclusiv cand vine vorba de cadouri: primesc de ziua mea un parfum care stiu ca nu imi place deloc – il pot oferi eu la randul meu altcuiva sau daca primesc acelasi cadou de la mai multe personae, pot un exemplar sa il dau mai departe, etc.
Si acum pentru toti cei care ati ajuns aici cu cititul si mai rezistati la o poveste, va mai dau de citit cateva randuri, un fel de rezumat la povestea “Dar din dar” a lui Leon Magdan
Pe vremuri, intr-o tara indepartata traia un rege bun, darnic si credincios. Regele avea mereu cate o vorba buna pentru fiecare om pe care il intalnea, de la nobil pana la omul simplu. Regele era mahnit fiindca vedea supusi cu viata grea, tristi, flamanzi. Cand intreba boierii la palat referitor la situatie, toti ii spuneau ca ofera rasplata dreapta pentru munca oamenilor. Desi oamenii nu indrazneau sa ii spuna care este situatia, el banuia care este situatia si l-a rugat pe Dumnezeu sa il lumineze, invatandu-l cum sa ii dezvete pe boieri obiceiurile rele. In vis a primit ghidare si a anuntat boierii ca o sa dea o petrecere in cinstea lor; a doua zi a plecat printre oameni deghizat intr-un om simplu si mergand pe rand la casele boierilor sa ceara ajutor. La fiecare boier a tinut minte cum s-a comportat acesta sau sotia cu el cand a cersit; de la unii primind mancare stricata, de la altii resturi, iar de la altii bunataturi. Dupa ce a trecut pe la toti boierii, asa deghjizat, s-a intors la palat pentru marea petrecere.
Toti invitatii au venit elegant imbracati, cu o gramada de bijuterii pe ei , in calesti luxoase, pasind tantosi. Regele i-a anuntat ca vrea ca aceasta petrecere sa fie de pomina si fiecare dintre ei sa isi aminteasca cum a fost tratat. Dupa aceasta au venit slujitorii cu vase de aur si de argint si au servit pe toti cu mancare. Dupa ce masa a fost servita, boierii au observat ca fiecare primise de mancare ceea ce oferise cersetorului si, desi revoltati si suparati fiind, nimeni nu spunea nimic. Regele le-a spus sa tina minte tot ce s-a intamplat si aceasta sa le fie o lectie, sa le serveasca drept povata si sa isi schimbe felul in care isi trateaza supusii. Regele a spus boierilor sa ii multumeasca lui Dumnezeu ca invataturile au venit in acest mod si nu in mod mult mai dureros, cum o sa vina daca nu se vor schimba. Daca in viata oferi dragoste si intelegere – de asta ai parte.
Pentru cei care sunteti mai religiosi, va ofer un text relevant:
[…] Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
[…] Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, mai mici, Mie Mi-ati facut!
Ne doresc sa putem darui si dobandi!