Cei care deja ne știți, sunteți obișnuiți cu faptul că stilul nostru este unul eclectic. Dacă tindeți să fiți focusați exclusiv pe o cultură, atunci acest articol nu este pentru voi.

Astăzi este prima zi a lunii februarie și trăgând cu ochiul în ograda altor culturi vedem că este o zi importantă. Ei bine astăzi tragem cu ochiul în partea celtică, cu a sa poartă numită Irlanda. Pentru mine cândva Irlanda avea o însemnătate aparte, așa că și voi veți lua contact cu lumea celtică.

Ei bine, pentru acea parte astăzi 1 februarie și mâine 2 februarie este o mare serbare și anume Imbolc.

Imbolcul este o străveche sărbătoare celtică care celebrează primele semne de viață nouă – primele respirații ale primăverii. Da, la noi încă nu este primăvară cu acte înregulă, ba chiar avem și zăpadă în unele locuri. Este vorba în primul rând de tradiție și de primăvara DIN NOI.

După luni de întoarcere spre interior, de hibernare și de odihnă, viața începe să se agite din nou. Că veni vorba de hibernare – mâine în 2 februarie, o să fie o altă zi specială, pe lângă cea de Imbolc.

Din punct de vedere spiritual, acesta este un moment în care o nouă parte a vieții își intră în drepturi. Este posibil să vedem doar cele mai mici indicii de viață deasupra suprafeței, dar lucrurile încep cu adevărat să se agite în întunericul ascuns, în PÂNTECUL Mamei Pământ și, cum spuneam în interiorul nostru.

Numele Imbolc provine din vechea limbă irlandeză „i mbolg”, care înseamnă „în burtă”, un moment în care oile încep să alăpteze și iarba începe să crească, la noi deja au înflorit unii copaci – e drept că apoi a venit zăpada. În mod tradițional, Imbolc era un festival al căminului și al casei, dar și o sărbătoare a zilelor care se lungesc și a primelor semne ale primăverii. În vechime, sărbătorile implicau focuri de vatră, mâncăruri speciale, divinație și alte obiceiuri.

La fel ca și în cultura noastră, o parte importantă a festivităților, includea aprinderea de lumânări și un foc de tabără, deoarece focul și purificarea erau o parte importantă a Imbolc. Aprinderea lumânărilor și a focurilor reprezentau întoarcerea căldurii și puterea crescândă a soarelui în lunile următoare.

Se mai ofereau și ofrande care erau aduse pământului și apei, cum ar fi laptele turnat în pământ sau terciul turnat în apă.

Ați văzut vreodată o pisică la trezire? Ei bine începe să se întindă, să se arcuiască și se pregătește de acțiune. Exact așa suntem noi în această perioadă premergătoare primăverii oficiale.

Se spune că acesta este momentul în care Imbolc aduce această curățare finală și pentru spiritele noastre.

Știm cu toții de la mamele și bunicile noastre de curățenia de primăvară. Ei bine aceasta este o curățenie de primăvară, mai mult non-palpabilă. Evident nu se exclude partea palpabilă. Acesta este momentul în care trebuie să eliminăm lucrurile vechi și murdare și lucrurile care au murit în noi în timpul iernii, pentru a ne pregăti pentru noua creștere ce stă să înceapă.

Singurul lucru constant în această viață este SCHIMBAREA. Cu toate acestea, de multe ori ne este greu să ne schimbăm, să renunțăm la obiceiurile contraproductive, dar bine întipărite în harddiscul nostru interior.

Pentru cei care studiați șamanismul cu noi, vă este familiară ideea de sistem neuronal să zicem extern.

La fel vă este cunoscută aceea idee de a visa o lume în materie/în ființare.

De multe ori noul se construiește pe baza vechiului, iar alte ori este nevoie să lăsăm vechiul în urmă pentru a putea crea noul.

La finalul articolului, o să vă dăm și un mic ritual pe care puteți să îl faceți cu ușurință.

Spuneam de noul construit pe baza vechiului: la origini era vorba de o zeiță numită Brigid, iar apoi a apărut Sfânta Brigit, ambele au caracteristici comune. Evident originile sunt în paganism, iar ulterior influența creștinismului.

În 1 februarie este sărbătorită atât Brigid cât și Sf. Brigit.

O să sar peste datele pe care le puteți găsi cu ușurință și o să amintesc două aspecte mult mai interesante.

În operele de artă, Sfânta Brigid este adesea reprezentată ținând o cruce, o flacără aprinsă și o carte sau un manuscris.

Manuscrisul pe care îl ține, reprezintă marea ei învățătură și înțelepciune. Flacăra se referă la numele, Brigid, care înseamnă „săgeată de foc”, deoarece Sfânta Brigid a fost numită după zeița păgână a focului. Crucea pe care o ține este numită în mod obișnuit, Crucea Sfintei Brigid și a fost făcută pentru prima dată, conform tradiției, de către sfânta însăși.

Se spune că, în timp ce o căpetenie păgână se afla pe moarte, a cerut ca Sfânta Brigid să îl viziteze. Până la sosirea Sfintei Brigid, căpetenia era foarte slăbită și intrase în delir. Sfânta Brigida a adunat câteva fire de stufăriș care erau prezente acolo și a început să le împletească cu îndemânare în formă de cruce.

În timp ce ea împletea crucea, persoana a început să devină mai lucidă și a cerut sfintei să explice ce făcea, Sfânta a răspuns: „Aceasta este o cruce, pe care o fac în cinstea fiului Fecioarei, care a murit pentru noi pe o cruce de lemn”. Persoana a cerut să afle cât de mult posibil, iar Sfânta a vorbit apoi atât de convingător despre Hristos și despre moartea Sa mântuitoare pe cruce, încât muribundul a cerut imediat să fie botezat și a murit ca un creștin.

O altă poveste rămasă în mintea noastră este cea în care Sfânta a mers la palat sau ceva persoană foarte importantă și bogată (nu îmi mai amintesc exact aceste detalii), pentru a cere ajutorul să întemeieze o mănăstire pe un teren pe care îl considera foarte bun. Acel teren era în apropiere de o pădure, ceea ce ar fi permis accesul la lemn de foc, era aproape de o sursă de apă etc. Persoana a râs de sfântă și i-a spus că nu are nici cea mai mică intenție să îi ofere pământul și i-a spus să plece. Sfânta s-a rugat intens, iar apoi a zâmbit și i-a făcut o nouă propunere și anume l-a întrebat dacă totuși nu este de acord să îi ofere atât pământ cât poate ea să acopere cu haina ei, care era una destul de mică. Persoana râzând a acceptat această cerere, iar sfânta a pus alte câteva persoane să prindă de marginile hainei pe care a dat-o jos și a început să întindă haina și o tot întindeau până ce haina a acoperit suficient de mare suprafață încât să fie suficient pentru ceea ce avea nevoie sfânta. Persoana a rămas șocată, a îngenunchiat în fața sfintei, recunoscându-i credința și puterea și nu doar că i-a oferit acel teren, dar a și susținut-o cu ce a putut, a trecut și el la credință și a continuat să ajute lumea cum putea mai bine.

Obiceiri și ritualuri ar fi ele mai multe, dar noi vă propunem unul simplu în care aveți nevoie doar de 4 lumânări. Evident ritualul este unul preluat din cultura celtică și nu ne aparține.

Pentru a face acest ritual aveți nevoie de 4 lumânări, un loc liniștit pentru cîteva minute pentru a putea intra într-o stare ceva mai profundă.

Deoarece mulți dintre noi locuim la oraș, nu ne putem permite să facem ritualuri cu foc mare așa că folosim partea minimalistă a focului, adică lumânările.

Ritualul lumânărilor Imbolc:

Pasul 1:

Se iau cele 4 lumânări care pot fi și din cele tip pastilă.

Pasul 2:

✧ Aprindeți prima lumânare și spuneți în gând sau cu voce tare următoarea afirmație:
“ Chiar dacă suntem încă în iarnă, există o viață nouă care se mișcă întuneric.”
(explicația afirmației: În întuneric însemnând în pământ, gen semințe care germinează, etc. Și de ce nu trezirea noastră la viață)

Pasul 3:

✧ Aprindeți cea de-a doua lumânare și spuneți:

“Chem lumina și focul soarelui care crește. Invoc puterea lui de a stârni o nouă viață în adâncul întunericului.”
(Știm că este nevoie de căldură pentru germinarea semințelor, iar la noi este nevoie de lumina ce aduce speranța)

Pasul 4:

✧ Aprindeți a treia lumânare și spuneți:

“ Ca și focul, înțelepciunea, inspirația și viața nouă vor crește mereu – la fel ca primele flori de primăvară care se agită în întuneric.”
Pasul 5:

✧ În cele din urmă, aprindeți a patra lumânare. În timp ce o faceți, vizualizați cele patru flăcări cum cresc în mărime și reunindu-se ca una singură. Pe măsură ce lumina se acumulează, vedeți energia crescând într-o strălucire purificatoare.

Pasul 6:

Spuneți:

“Invoc aceste flăcări pentru a mă curăța și purifica în timp ce mă îndrept spre timpul în care se manifestă o nouă viață. Focul din vatră, flacăra soarelui, umple-mă cu lumina ta strălucitoare.”

Pasul 7:

Contemplați câteva clipe flăcările lumânărilor și flacăra imaginară unită.

Pasul 8:

Vizualizați lumina ca pe o energie caldă, învăluitoare, care se înfășoară în jurul vostru, vindecându-vă afecțiunile, aprinzând scânteia creativității și purificând ceea ce este deteriorat.

Pasul 9:

Mulțumiți!

Vă dorim să aveți o lună minunată și o intrare în primăvară plină de succes!