Parintii

Pentru multa lume un subiect delicat, pentru unii un subiect placut.

De foarte multe ori noi oamenii riscam sa ne facem viata mai grea decat ar trebui prin actiuni bazate pe orgoliu sau alte cele, cam contraproductive ele de felul lor.

Familia este extrem de importanta, mult mai importanta decat ne inchipuim de multe ori. In caz ca aveti dileme, puteti sa abordati subiectul in mai multe feluri:

  • pur fizic, raportandu-ne la genetica = eu sunt produsul provenit din mama mea si din tatal meu;
  • energetic = fie raportandu-ne din prisma karmei, unde avem karma de neam, fie din punct de vedere al crestinismului, unde stim de pacatul pe 7 generatii, etc.

Este nevoie sa ne raportam la parintii nostri intr-un mod sanatos, corect, fara exagerari in indiferent ce directie (nici sa nu ii uram, nici sa nu ii evitam, dar nici sa nu ne distrugem pe noi pentru ca asa vrea muschiul lor).

Atunci cand ma raportez cu iubire, nu cred ca mai este nevoie sa imi bat capul cu modul corect de raportare.

Cand vine vorba de parinti, sfatul meu pentru indiferent cine este acela de a pune in actiune tandemul iubire-iertare, cu toate actiunile derivate din acestea. Aceasta este cea mai sanatoasa abordare.

Pana la o anumita varsta este scuzabila o actiune mai rebela, insa apoi ar fi bine sa revenim cu piciorusele pe pamant si sa actionam incat sa fie bine, atat pentru noi, cat si pentru ei sau ceilalti. Perioada recenta m-a facut sa pun pe hartie cateva idei referitoare la parinti.

Spuneam ca nu este ok niciuna dintre extreme… nu este ok sa ma sacrific (inutil) “de dragul” parintilor, si aici am in vedere, atat faptul ca daca o fac – eu sufar incepand din momentul in care ma gandesc sa ma sacrific, sunt marait in timp ce actionez, sunt frustrat si furios dupa ce actionez, iar apoi ajung sa reprosez acelei persoane sau sa canalizez energie negativa si chiar o samanta de ura. Nu este necesar sa fac asta, decat daca vreau eu sa exploatez avantajele jertfei, ceea ce ar fi cam incorect din punctul meu de vedere, dar asta este alt subiect.

Discutam cu cineva drag zilele astea despre faptul ca nu este necesar sa fac toate hatarurile unui parinte care cu manipularea se ocupa ca sport preferat, este suficient sa o iubesc, sa o iert si sa fac atat cat este real necesar in situatia data.

Unii oameni ajung sa spuna la adresa parintelui : “il urasc”; evident este vorba despre altceva, dar clar este canalizare negativa.

Daca nu stiti cum anume sa actionati, ganditi-va la o persoana care vrea sa manance: atunci cand cineva vrea sa manance exista doua variante – ii este foame sau ii este pofta. Cele doua pot fi confundate, asa ca o sa trecem la concret:

  1. atunci cand imi este foame, ma voi bucura si voi profita de orice mancare (care sa nu imi faca rau) la care am acces, indifernt ca este vorba de o felie de paine cu ceai sau ca este vorba de niste specialitati gastronomice;
  2. atunci cand imi este pofta – vreau exact acel fel de mancare de care imi este pofta si nu accept alta mancare sau fac figuri daca trebuie sa mananc altceva decat acel ceva de care imi era pofta.

Cam asa este si cu nevoile oamenilor. Imi este si ne este util sa tinem cont de foamea parintelui, iar daca reusesc sa tin cont si de pofta fara ca asta sa ma dezechilibreze, atunci perfect. Este nevoie sa intelegem ca atunci cand cineva este mega nemultumit, o sa fie nemultumit indiferent de ce facem noi.

Se poate spune ca este de datoria noastra sa facem anumite lucruri, fapt care este pe cat de corect, pe atat de gresit. Eu unul va recomand sa ALEGETI sa faceti ce puteti pentru parinti, astfel va veti scuti de o gramada de prostioare pentru ca nu veti avea pe cine da vina si veti sti ca ati procedat corect.

Am sa va amintesc una dintre cele 10 porunci : “ Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” cu continuarea “ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi ”

Aici poate aparea dilema referitoare la cuvantul asa ca am sa ma folosesc de explicatia gasita in brosurica “Pazirea poruncilor” in care scrie asa:

“A cinsti pe parinti inseamna : a-i respecta si a-i asculta, a te supune lor, a-i ajuta, a-i pretui, a-i iubi.”

Am sa imi ingadui sa va recomand sa aplicati o parte din cele enumerate si anume: sa ii iubiti, sa ii pretuiti, sa ii ajutati. Imi asum faptul de a afirma ca , daca aplicam acestea 3 este foarte bine si suficient. Sa ii iubim este esentialul esentialului, mai ales ca a iubi cam vine la pachet cu a ierta.

Nu este nevoie de justificare, dar am sa va dau un exemplu pentru omiterea celorlalte bucati. In Dex apare urmatoarea definitie:

cinstí [At: COD. VOR. 137/5 / V: (reg) cen~, cis~ / Pzi: ~tésc / E: vsl чистити] 1 vt A respecta. 2 vt A onora. 3 vt (înv; c.i. o divinitate) A venera. 4 vt (Înv) A arăta cuiva respectul prin salut, prin îndemnul de a se așeza Vz a saluta, a se închina.

De unde ma intereseaza doua aspecte:

“a arata cuiva respectul prin salut”. Mult prea multa lume face confuzie intre a respecta si a fi politicos. Personal am convingerea, subiectiva, ca respectul se castiga, asa ca pot sa accept doar varianta a doua conform careia sa fim politicosi.

“prin indemnul […] a se inchina”. Din punctul meu de vedere ar trebui sa fie cel mult vorba despre a se inclina si nicidecum a se inchina. Argumentul meu este acela ca insasi una dintre porunci ne spune spre final asa “[…] sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti”

Revenind la lucruri mai pamantene si chestiile pragmatice, am sa va propun o abordare sanatos egoista: sa urasc unul din parinti sau pe ambii sau sa trimit la adresa lor tot felul de chestii negative, imi cam este contraproductiv medical vorbind. Noi suntem un mare procent apa, asta pe langa pe care le-am mostenit de la mama si de la tata. Ei bine, de cate ori imi injur un parinte sau ii spun ca il/o urasc, de atatea ori imi atac propriu organism. Probabil ati auzit expresia “Carne din carnea lor”. Eu continand o bucata din cei doi, de cate ori atac pe unul dintre ei, ma atac pe mine prin acele bucati de ei din mine si, ca sa fie treaba treaba, de cate ori emit urat, informez apa din mine cu urat. “Face sens?” De cate ori emit iubire spre parintii mei, emit iubire spre bucatica de ei din mine.

Daca vreodata dati peste articole care va spun ca nu orice parinte merita sa fie iertat, va rog eu, fiti ingaduitori cu autorii. Straduiti-va sa intelegeti ca atunci cand situatia dintre un parinte si un copil este naspa, mai presus de orice e bine sa stim ca este intre ei si Dumnezeu si intre noi si Dumnezeu si mai putin intre noi ca si copil si parintele nostru. Amintiti-va acea promisiune “Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi” care nu este un simplu text, ci o adevarata intelepciune.

Ar mai fi multe de spus, insa pentru momenti ajunge atat.

Daca ar fi sa rezum tot textul la o idee, ar suna asa: “Iubiti-va si iertati-va parintii. Bucurati-va de ei si cu ei.

© Drepturi de autor - Terapie cu energie | Disclaimer