Dezamagirea

Probabil ca fiecare dintre noi a fost macar o data in situatia de a spune sau a auzi expresiile de genul “M-a dezamagit X”, sau simplu “Sunt dezamagit”, asa ca astazi o sa va propun un punct diferit de abordare si cu un coeficient ridicat de corectitudine.

Haideti sa ne intelegem: la modul real, si mai ales la modul in care consideram noi oamenii, nimeni nu ne poate dezamagi si nu putem sa fim dezamagitI referitor la… Sa ne gandim putin la insasi termenul in sine: DEZAMAGIT, care este format din doua parti – 1. Amagit si 2. Dez. De aici rezulta foarte clar ca atunci cand vreau sa vorbesc despre dezamagire aceasta are la baza amagirea; EU m-am amagit ca X este in anume fel ( NU EL e problema) si asa am ajuns, ca pe baza amagirii facute de mine, sa fiu dezamagit.

Mai in gluma mai in serios, am sa ma raportez la a doua parte a termenului si anume la acel “dez” care, pentru mai multa claritate mentala, eu il consider ca fiind “des” ceea ce duce la des-amagit, adica atunci cand ma amagesc DES, o sa ajung sa fiu din ce in ce mai DEZamagit.

Fiecare om are experienta sa proprie si persoanala insa, fie ca vrem, fie ca nu vrem majoritatea dintre noi am fost macar o singura data luati de prosti. Ok, hai sa vorbim doua cuvinte si despre acest aspect si sa observam ca atunci cand sunt luat de prost exista (cel putin) trei posibilitati:

  1. Fac eu pe prostul si atunci nu am de ce sa ma supar. Si aici imi amintesc acea gluma de demult cand X este intrebat “Esti prost sau te faci?”, iar X fiind agitat, spune la repezeala “Nu ma fac”.
  2. Dau eu voie cuiva sa ma creada prost, fie din motive strategice, fie doar pentru ca alt aspect imi este mai important si consider faptul de a fi luat de prost ca fiind un pret mic si asumat.
  3. Chiar sunt prost referitor la acea situatie. Sa ne intelegem: am spus prost referitor la acea situatie, nu prost ca fel de a fi al cuiva; prost in sensul de total necunoscator, dezinformat etc. Nimeni nu le stie pe toate, cel putin nu la modul foarte controlat si nu fara a fi ajuns la un grad de evolutie.

Sfatul meu pentru noi toti este acela: sa fim constienti de alegerile noastre personale si sa iertam cat de mult putem pe cei care sunt implicati in acea “dezamagire” a noastra. Aici imi amintesc o secventa din filmul Karate Kid, in care Miyagi sensei ii explica discipolului sau ca este necesar sa faca tot posibilul sa evite o lupta… iar daca lupta nu poate fi evitata, singura optiune este sa invinga 😉

Ne este foarte util sa iertam cat de mult putem noi, iar cand simtim ca nu putem – sa ne starduim mai mult pentru a reusi sa iertam; sa iertam si sa uitam… (dar despre iertare alta data).

Pentru ca uneori faza cu iertatul este ceva mai grea in practica decat in teorie, o sa va dau un posibil aspect care sa va motiveze. NICIODATA, NICIUNUL din cei care ne iau de prosti, nu ne este superior; cel care imi este superior, nu simte nevoia sa isi arate superioritatea, are smerenia necesara care il face sa stie care este nivelul si locul lui fara sa aiba nevoie de confirmari. Cei care ne iau de prosti, doar cred ca sunt mai sus ca noi si trebuie sa isi reaminteasca mereu.

Cei care aveti pormirea sa invocati acea teorie conform careia nimeni nu ne este superior, nimeni nu… lasati-o balta, ca este din alt film.

Haideti sa ne asumam partea noastra si sa nu mai facem o drama din dezamagiri, ci sa lucram la noi insine. Primul impuls firesc ar fi acela de a sugera sa evitam toti oamenii care ne fac… NU, aceasta manevra nu este o solutie, ci o noua sursa de afundare in negativ.

Fac inca o propunere: cu prima ocazie cand cineva ne subapreciaza, dispretuieste sau alte cele, sa nu sarim la jugulara persoanei, incercand sa demonstarm ca noi nu suntrem asa, ci… doar sa observam, sa constientizam si cu siguranta ne vom trezi cu un zambet pe buze.

© Drepturi de autor - Terapie cu energie | Disclaimer