Am ales acest subiect deoarece este unul extrem de important pentru noi ca oameni, dar si pentru a exprima un punct de vedere care mie unul mi-a fost de mare folos. De foarte multe ori noi omuletii facem confuzie intre smerit si umilit si atunci ne revoltam cand presupunem (pentru ca nu este vorba de
intelegere), ca ne este recomandat sa fim umiliti. Fac paranteza la paranteza pentru aceia dintre noi care au o rafuiala cu sirul umil-mila-miluire… mi-a luat ceva timp pana am sesizat diferentele, si anume faptul ca nu este vorba de umilit, ci de umil. Da, este adevarat ca uneori cei doi termeni se suprapun si persoana care este umila poate sa fie si umilita, insa si aici treaba sta putin diferit. Umil are legatura clara cu starea mea interioara, directia de miscare este din interior spre exterior, in timp ce umilit are legatura si cu starea mea interioara, dar si cu influenta externa, directia de miscare fiind si din exterior spre interior. Nu am sa merg mai departe pe sirul amintit, ramanand la termenul umil, pentru el este cel ce are legatura cu tema de astazi si anume cu smerenia.
Ca sa fie clar: smerit nu inseamna umilit, ci umil!
Referitor la smerenie: se spune ca sufletul nostru are doua stari – cea de sanatate si cea de boala. Starea de sanatate a sufletului este smerenia, in timp ce starea de boala este mandria.
Sfantul Siluan amintea si de “vatamarea mandriei” deoarece mandria este slava desarta; spunea ca “Duhul smereniei bucura pe Domnul mai mult decat toate”. Noi,de prea multe ori “atacam” religia ca fiind vinovata de X si de Y si de Z, insa o facem in necunostinta de cauza, asa mecanicist. Cum spuneam, noi omuletii de multe ori suntem revoltati pe “religie” ca ne cere sa fim umiliti, insa facem aceasta afirmatie fara sa ne uitam atent la realitate. Am sa iau doua exemple din Biblie (care au legatura clara cu religia), asupra carora am meditat la un moment dat: “Copiii lui departe-s de pragul mantuirii; sunt tristi in umilinta la poarta […]” si “ Daca n-as fi fost cu gandul in smerenie, ci dimpotriva, sufletul mi l-as fi semetit […]
Vedem clara folosirea ambilor termeni, asa ca eu unul zic ca baiul nu este la religie, ci la cantitatea mai mica de cunoastere, la noi si… la prezenta mandriei la noi.
Poate va intrebati ce legatura are smerenia cu energia sau cu terapia cu energie? Parerea mea este aceea ca are mare legatura si asta din mai multe puncte de vedere: are in primul rand cu nivelul nostru energetic, cu vulnerabilitatea noastra cu… multe. Se spune ca “Sufletul smerit are o mare odihna; Sufletul mandru se chinuie pe sine” si atunci nu pot sa nu ma gandesc ca noi insine ne chinuim suplimentar fata de stimulii externi.
Poate ca nu toti dintre dumneavoastra sunt fani ai taoismului asa ca am sa ma limitez la a da inca un exemplu din crestinism “ Fara smerenie Harul nu poate fi pastrat si atunci uratul chinuie rau sufletul” si…. in caz ca va intrebati daca sunt sectar sau ceva de genul acesta: NU, nu sunt insa ma straduiesc sa mai dau la o parte perdelele. Exemplul cu harul l-am dat si dintr-un motiv cat se poate de logico-rational: am invatat in programarea neurolingvistica, ca noi oamenii facem ceva in doua feluri: din atractie sau din respingere.
Va doresc tuturor sa ajungeti sa aveti smerenie activa in voi.
Cu drag,
Stefan