O intamplare recenta m-a facut sa imi amintesc niste randuri pe care le-am scris cu ani in urma si a caror idee am sa o expun astazi pentru noi toti.
Ei bine, viata noastra poate fi comparata cu o calatorie cu trenul. Vietile noastre se compun din “calatorit”, “pasageri”, “gari” si “vagoane”.
Daca este sa o luam cu inceputul , putem spune ca “Atunci cand ne nastem noi urcam in tren, unde intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.”
Asa incepem calatoria si avem primii “pasageri” care, daca suntem norocosi, vor calatorii mult timp alaturi de noi, ceea ce ne va face “calatoria” mult mai frumoasa, mult mai usoara, mult mai… ”diferita”.
Alti “pasageri” sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Putem sa spunem despre pasageri ca: “Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic… Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.”
Aceasta calatorie a noastra este una foarte complexa si este bine sa ii acordam mare atentie. Cu siguranta autorul randurilor care m-au inspirat a fost o persoana trecuta prin viata si cu multa experienta si intelepciune.
“Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.”
In aceste cuvinte cred ca ne regasim multi dintre noi. Cel putin aceia pentru care calatoria are importanta si care… tin cu adevarat la “pasageri” in general si la anumiti pasageri in mod special.
Din pacate, se intampla ca uneori in incercarea noastra de a ne muta in compartimentul acela, sa gasim un compartiment, un vagon deja plin.
Subiectul este mult prea important pentru mine incat sa fac glume insa… nu pot sa ma abtin si o sa va amintesc (mai ales celor care sunteti cam de varsta mea, sau mai mult) de acele calatorii in sezon estival, cand mergeai cu trenul la MARE si se intampla sa fie vandute doua bilete pentru acelasi loc si atunci faceai cu schimbul : o perioada stateai tu pe bancheta la locul rezervat, iar persoana cu acelasi loc iesea pe coridor ca mai apoi ea sa vina pe bancheta, iar tu sa iesi pe coridor. DA, in caz ca va intrebati am trecut prin asa ceva la modul personal.
Recunosc: in acel tren era altfel. dar….
“Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.”
Eu unul spun ca este foarte important sa savuram din plin momentele placute cu calatorii cu care impartim locurile din tren si calatoria astfel incat sa fim plini de elementele frumoase. Este important si sa invatam cat mai multe de la fiecare dintre calatori, fie ca este vorba de faptul ca unii nu pot calatori cu spatele la directia de deplasare, fie ca pentru a nu deranja pe ceilalti este bine sa avem grija sa nu ducem cu noi multe “bagaje”, iar cele pe care le avem sa le aranajam in asa fel incat sa se potriveasca cu bagajele celorlalti. Evident cand spun “bagaje” ma refer la probleme proprii, la ideile preconcepute, la programele care ruleaza in noi… Cand amintesc de sensul de miscare ma refer la faptul ca atunci cand putem sa mai lasam de la noi sau sa intelegem rigiditatea celorlalti…
Mersul cu trenul ne invata ca uneori urcatul in vagon este foarte greu si e bine sa ii ajutam pe cei care putem; probabil ati trecut prin experienta aglomeratiei la coborare cand unii se imping si vocifereaza… este util sa avem rabdare cu cei agitati, fara sa ne infuriem.
Va propun sa faceti un experiment si sa calatoriti si cu trenul insa cu spiritul de observatie activ si cu mintea deschisa pentru a putea sesiza lectiile utile in trenul vietii.
Va doresc o calatori cat mai frumoasa in trenul dumneavoastra.
Cu drag,
Stefan