Personal cred că în vremuri ca acestea este extrem de important să intelegem unele lucruri care ar putea schimba situația cu mult înspre bine.
O sa pornesc de la imaginea afișată. În poză este Patriarhul Pavle, iar textul spune așa: „Dumnezeu o să ajute, dacă are pe cine”
Pentru cei care poate nu știu, o să amintesc pe scurt câteva detalii referitoare la Patriarhul Pavle, care să ajute la o înțelegere mai corectă:
- a fost patriarhul care circula singur cu autobuzul;
- a fost patriarhul care își repara singur pantofii, de câte ori era nevoie;
- a fost un OM mare;
- a avut o credință uriașă;
- a avut foarte multă smerenie, etc.
Personal nu prea cred în coincidențe, iar faptul că recent mi-a revenit în mână cartea a cărei copertă poartă afirmația, îl consider ca pe un sfat, să conștientizăm sau REconstientizăm ceva util.
Poate suna destul de greu de digerat această afirmație: „Dumnezeu o să ajute, dacă are pe cine”; așa că înainte să vă pripiți, o să vă amintesc un aspect simplu, dar esențial și anume acela că entitațile de lumină (de orice rang), acționează doar dacă le cerem ajutorul. Pe de altă parte entitățile de întuneric acționează fără să ne întrebe.
De multe ori riscăm să ajungem să fim supărați că Dumnezeu ne pedepsește… ei bine EL nu ne pedepsește, noi suportăm consecința acțiunilor noastre.
Ca să fie mai clar: Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru și ne lasă să facem așa cum vrem noi, aici intervenind (sau ar trebui să intervină) asumarea cu tot ce implică ea. În caz că simțiți nevoia să… vă ariciți o să menționez și faptul că “ne-a fost adus la cunoștință” cum stau treburile, iar apoi noi având libertatea de a alege – am ales. Dacă vreți un exemplu concret, acesta cred că este cel al lui Adam căruia i-a fost adus la cunoștință că e de nașpa să se atingă de măr, iar acesta a DECIS că totuși el vrea să muște din ACEL MĂR.
Revenind la acea afirmație: ne este REamintit că Dumnezeu o să ne ajute, ÎNSĂ este nevoie ca și noi să ne lăsăm ajutați.
Ați auzit vreodată de persoane care la supărare s-au închis în casă și nu au mai vrut să vorbească nici măcar cu prietenii? Și care nu au acceptat ajutorul prietenilor? Ei bine cam așa stau lucrurile.
O modalitate sigură de a schimba lucrurile în bine sau măcar în mai bine este aceea de a se crește lumina și credința. Și pe acest subiect se poate filosofa probabil la nesfârșit, însă realitatea rămâne aceeași oricât de mult am filosofa.
Ei bine fără să facem politică, eu unul consider că este extrem de important să nu ne lăsăm “deturnați” de pe calea spre lumină și credință. Aproape sigur vor fi obstacole, însă am fost înzestrați cu inteligență în doze mari și multe alte calități folositoare. La modul real, formularea corectă este aceasta: eu unul consider că este extrem de important să nu ne lăsăm “deturnați” de la a deveni lumină și a avea credință; de la a fi lumină și a avea credință.
“Călătoria mea cu peripeții” în ceea ce ține de credință și religie o puteți citi pe scurt la linkul: https://terapiecuenergie.com/blog/perceperea-religiei-de-ce-pot-spune-eu-altfel/
În acele rînduri probabil vă veți regăsi mulți dintre voi.
Aici simt nevoia să vă amintesc vorbele lui Nicolae Iorga, pe care le-am găsit cu ceva timp în urmă și care a spus așa:
“Dacă cred în Dumnezeu și El nu există, nu am ce pierde, dar dacă există și nu am crezut, am pierdut totul“.
Dacă este să vă dau un sfat util oricăruia dintre voi, acesta este: orientați-vă spre lumina, spre credință, spre religie. Și nu, nu sunt habotnic și nici măcar ultraortodox, ci doar un muritor de rând care a început să înțeleagă cu ce se mănâncă unele aspect ale vieții.
Evident că puteți alege calea, însă importantă este destinația.
Fondatorul artei Aikido spunea:
“Spre vârful muntelui Fuji duc multe cărări, dar există o singură culme de atins: iubirea.”
Iubirea este cheia, soluția, rezolvarea sau cum vreți să îi spuneți.
Noi obișnuim să spunem oamenilor cu care lucrăm că participarea la liturghie este terapie moca.
Haideți să lăsăm praful în ochi și treburile altora în seama altora, iar noi să facem ce e bine pentru a ne lua ceea ce ne ajută să fim ok.
Acest „Dumnezeu o să ajute, dacă are pe cine” ne spune că este util să ne întoarcem către credință. Dacă X nu crede în existența lui Dumnezeu și îi refuză ajutorul este ca și în acele cazuri în care din politețe și din cauze de Bonton vrei să ajuți o persoană la bagaj sau ceva și vine rapid răspunsul “ Nu mulțumesc, mă descurc”. Și să știți că nu este filosofie iar pentru a da exemplu vă spun cum sunt eu: dacă la mine vine un om pentru un tip de masaj și eu văd că are probleme mult mai mari decât crede îi sugerez ca îl poate ajuta mult și o altă chestier după care punct. Dacă omul spune că e ok ce mi-a cerut – îl las și îi fac doar acel ceva, nu trag de el; dacă omul totuși acceătă sugestia mea – atunci este altceva, o să îi ofer tot ce se poate face cu acea problem pentru a fi rezolvată. Iar eu sunt doar un simplu muritor de rând. Este important să treceți peste ceea ce știți și să fiți deschiși pentru a afla mai mult și a putea beneficia cât mai mult de ajutor. Dacă experiența voastră cu (greșit și generic spus cu biserica) partea religioasă nu a fost deloc bună ȘI vreți să știți cum stă situația la modul real cu credința și religia, atunci vă recomand să citiți articolele ce urmează pentru că sunt scrise sub prisma obiectivității corecte și utile nouă ca beneficieri finali.