De multe ori lucrurile simple sunt grele, iar cele grele sunt simple, J si acum ma refer la faptul ca ceva care pare usor, se dovedeste a fi greu de realizat, insa acelasi lucru poate fi constientizat ca fiind greu de realizat si cu toate acestea sa se poata realiza usor, daca luam decizia potrivita si incepem sa si actionam fara sa ramanem doar la nivelul de filosofare. Multa lume care a scos nasucul din cutie se intreaba care sunt lectiile din aceasta viata, care este misiunea personala, etc. Imi asum faptul de a afirma ca la majoritatea dintre noi muritorii de rand, ( si DA, aici intra si cei foarte speciali), o lectie sigura este aceea a iertarii. Daca pana acum nu ati avut motivatia necesara, sper ca de acum sa aveti un argument in plus pentru a incepe sa iertati.
Noi oamenii, (si DA, aici pot intra si cei care fac parte din categoriile indigo, cristal, curcubeu sau altele de genul) avem tendinta de a fugi de iertare, sau de a o interpreta pe placul nostru. Am mentionat termenul de REMEDIU: atunci cand suferim de o boala mai ales una urata, daca am decide sa incepem sa iertam am observa macar o diminuare a simptomatologiei, iar apoi revenirea treptata a starii de sanatate, deci iertarea = remediu; atunci cand suntem pe o cale spirituala sau doar vrem sa evoluam, o decizie inteleapta ar fi aceea de a incepe sa iertam si atunci am vedea cum ne creste vibratia, cum unele piedici se dizolva si altele care ne permit sa mai facem un pas inainte, ceea ce ne arata ca iertarea = remediu.
Am intalnit oameni aflati pe cale, cu tehnica, cu un anumit nivel si… care atunci cand iti ceri iertare de la ei primesti raspunsul “Nu am de ce sa te iert”. Am mai intalnit tot din categoria amintita oameni care afirma ca ei nu poarta ranchiuna si ca prin urmare nu au ce sa ierte… Ambele exemple si cu siguranta mai sunt si altele de acest gen, sunt un semn clar ca nu s-a prea inteles cum sta treaba cu iertarea sau inca nu sunt dispus sa incep acest process. Este nevoie sa intelegem ca iertarea, ca si multe altele, este o ALEGERE, pe care o fac sau nu o fac.
Nu mi-am propus ca aceste randuri sa ajunga sa fie mult prea tehnice si cu atat mai putin prea elevate, asa ca nu am sa intru in alte detalii referitoare la efectul iertarii asupra sanatatii noastre, ci doar am sa amintesc, ca posibil argument, faptul ca iertarea poate actiona inclusiv asupra celulelor corpului nostru. Ca sa ma exprim cat se poate de simplu, eu unul as paria ca persoana care combina si aplica formula magica iertare + iubire are o reteta aproape sigura a unui panaceu.
Vestea proasta este aceea ca nu prea ma pot astepta la rezultate magice peste noapte prin simplul fapt ca, la inceput de drum, nu reusesc eu sa aplic suficient de bine formula.
Vestea buna este aceea ca oricat de ineficient aplic formula, vor incepe sa apara rezultate.
Am sa mentionez si aici ceea ce explic discipolilor si clientilor mei: iertarea este ca un muschi = cu cat o aplici mai mult si mai atent, cu atat muschiul iertarii devine mai antrenat si mai eficient, obtinand rezultate tot mai usor si mai repede. Am sa adaptez o expresie a unuia dintre maestrii mei si am sa spun ca: un minut de iertari este mult mai mult decat fara iertari, cinci minute de iertari sunt mult mai multe decat 1 minut, etc.
Imi permit sa ma opresc la o expresie devenita convingere limitatoare: “Eu iert, dar nu uit”. Ei bine asa ceva nu exista! Idea este scuzabila in cazul marelui Ion Creanga cu a sa poveste “Harap Alb”, insa la noi ceilalti este nevoie sa ne decidem daca este alb sau este negru, respectiv daca am iertat sau nu uit. Iertarea este o actiune (mai exact un proces) ce implica in rezultat uitarea; si NU, nu ma refer la faptul ca acel eveniment sau acea persoana se sterge cu buretele din viata mea, ci la faptul ca atunci cand am iertat un om nu mai simt nevoia sa ma intorc la acel ceva cu care mi-a gresit, iar daca cumva ajung cu discutia la acel ceva – nu imi mai provoaca reactii neurovegetative. De multe ori sunt intrebat: “cum stiu daca am reusit sa iert?”, raspunsul fiind foarte simplu: mai simt discomfort cand ma gandesc intentionat la acea situatie si la acea persoana? – daca raspunsul este da, asta inseamna ca nu am iertat, daca raspunsul este nu, asta inseamna ca am iertat. In cea mai recenta tabara organizata de noi am avut si un exercitiu legat de reprosuri si implicit iertari, exercitiu la care unul din omuletii participanti a intrebat ceva ce suna cam asa: “Chiar daca nu am iertat in totalitate, ci doar partial?“. Acesta este un exemplu de persoana care isi face iertarile si implicit constientizarea faptului ca am iertat doar o parte, vine de la sine. Dar pentru ca raspunsul la aceasta intrebare sa aiba vreo insemnatate, este nevoie ca eu, cel care ma intreb pe mine, sa fiu foarte cinstit cu mine vis-à-vis de ceea ce simt. Imi amintesc un moment de la una din scolile de spiritualitate in care mentorul nostru ne-a pus sa ne facem iertarile cu persoana cu care faceam pereche si trebuia sa masuram ce am realizat. Auzeam pe rand cum ceilalti au iertat 100% iar eu eram cu vreo 75% si ma gandeam ce slabut sunt… apoi aud mentorul cum spune, pe un ton foarte serios, ca avem de repetat de fiecare data pentru ca nu se realizeaza 100% asa de usor, moment in care am rasuflat usurat, intelegand ca eu ma raportasem diferit la masurare.
Inainte de a ma opri din scris, consider ca este foarte util sa va fac constienti de inca un aspect, asa ca va rog eu frumos, daca dati peste teorii ca ale unora dintre psiholgi conform carora trebuie sa nu iert pe toata lumea, ci doar pe unii – ignorati acea varianta, pentru binele vostru. Va sugerez asta, deoarece am vazut inclusiv articol scris de psiholog si preluat pe site de specialitate, care avea o teorie conform careia unii oameni ne fac rau intentionat si sa nu ii iertam. Haideti sa ne intelegem: o mare parte din oamenii care ne gresesc o fac cat se poate de constienti de ceea ce fac si nu ca o actiune accidentala. In prezent nu mai sunt adeptul teoriei iubirii neconditionate, asa ca nu imi fac vreo iluzie ca am putea iubi neconditionat sau ierta pe cineva care ne face un rau urias. Din fericire avem mai mult decat suficient material de lucru cu chestii micute, fara sa fim pusi in situatii cu adevarat nasoale.
Pentru cei care ati ajuns pana aici cu cititul, am sa va dezvalui un secret extrem de util pe calea ce implica iertarea: Atunci cand decid sa iert pe cineva, nu o fac ca pe un favor oferit acelei persoane, ci o fac pentru ca stiu ca eu merit of viata mai buna si mai frumoasa, fara acea situatie.
Ar mai fi destule de discutat, insa ma opresc aici. Sunt sigur ca acum vedeti lucrurile dintr-un unghi diferit, iar daca doriti sa aprofundati subiectul sau sa fiti ajutat – va stam cu drag la dispozitie cu serviciile oferite de noi.
Ne doresc intelepciunea de a decide sa iertam si consecventa de a practica iertarea.