Din pacate de mult prea multe ori noi oamenii judecam alti oameni sau situatii (si la situatii tot la oameni se rezuma treaba).
Atunci cand vine vorba de a judeca, totul este atat de simplu si in aceeasi masura atat de complicat incat nici nu stiu cu ce aspect sa incep.
O sa incep direct cu o recomandare: Nu judecati oamenii dupa trecutul lor!
De ce sa nu judecam dupa trecutul cuiva? In loc de raspuns am sa va spun o idee care nu imi apartine dar cu care rezonez la maximum: “ Orice sfant are un trecut si orice pacatos are un viitor”. De multe ori poate parea ca trecutul cuiva il condamna pe vecie la a fi….sa zicem generic naspa; doar ca aici intervine si ce anume face acel cineva si de cand a inceput sa faca incat sa nu mai fie una cu trecutul sau. Acelasi lucru se poate intampla atunci cand judecam pe cineva dupa aspectele vizibile aici si acum fara sa stim un minim despre trecutul acelei persoane. O sa va spun o poveste care ne poate ajuta in acest sens, poveste preluata:
“ Trăia, odată, în Muntele Athos, un călugăr care locuia în Karyes. El bea și se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a ușurat pe o parte dintre credincioși, ei mergând și spunându-i încântați părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat, în cele din urmă, această problemă uriașă. Părintele Paisie le-a răspuns că el știa despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiți, iar unii au protestat și au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înțeles. Starețul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci. Deci, ca să nu-l ia turcii de la părinții lui, ei îl luau cu ei la seceriș și, astfel, pentru a nu plânge, au pus raki, o băutură alcoolică, în laptele lui, pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut și a ajuns un alcoolic. Acolo, el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost și el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii și rugăciuni în fiecare noapte și s-o implore pe Fecioara să-l ajute să reducă câte un pahar de băutură. După un an a reușit, cu pocăință și luptă să ajungă de la 20 de pahare de băutură, la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor și a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbăta. Lumea a văzut, de-a lungul timpului, doar un călugăr alcoolic, care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima sa”. Așadar, fără să cunoaștem ce încearcă fiecare să facă și ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său? Sursa: Patericul athonit”> Povestea aceasta este preluata de pe Doxologia.
Pentru cei care poate nu rezonati atat de mult cu aspectele religioase am doua vesti, una buna si una mai putin buna: vestea buna este aceea ca va dau o abordare idependenta de religie, vestea proasta este ca si aceasta abordare tot in acelasi punct duce 😉
Ce se intampla atunci cand nu ne putem abtine si ne punem sa judecam pe cineva?
Pai se intampla urmatoarele aspecte:
– Ne incarcam karmic pentru ca judecand acea persoana i-am gresit si nimic in Universul acesta nu ramane nereglat, asa ca noi ramanem datori d.p.d.v. energetic acelei persoane. Aceasta inseamna ca acea persoana are dreptul sa ne greseasca si ea noua.
– Atunci cand judec pe cineva de obicei o fac pentru ca nu inteleg acea actiune si acea persoana. Cum ma poate ajuta Universul sa inteleg? Oferindu-mi sansa sa experimentez din interior.
– Tot karmic vorbind fiecare dintre noi se confrunta cu karma personala, karma de neam etc. Asta inseamna ca “nota de plata” pentru greselile mele se rasfrange si asupra celor dragi mie.
– In Univers exista un principiu foarte activ care suna asa: “Atragi ceea ce judeci pana nu mai judeci ceea ce atragi”.
Cred ca sunt suficiente argumentele pentru a se intelege ca a judeca pe cineva este o idee contraproductiva pentru noi insine.
Revenind la un gand din religie am sa citez cu aproximatie (scuze pentru posibila confuzie intre sterge/iarta) cuvintele parintelui Arsenie:
“Ceea ce tu ierti tie ti-se iarta”
Mai este si acea provocare “Cel care este fara de pacat sa arunce primul cu piatra” si multe alte exemple si situatii.
Pe scurt idea ar fi sa ne abtinem de la a judeca; facand astfel ne crestem sansele la o viatat ceva mai usoara sim ai placuta.
Nu, probabil ca nimeni nu reuseste total sa treaca de la a judeca la a nu mai judeca; asta peste noapte. Putem insa sa incepem sa nu mai judecam atat de mult si atat de des; atat cat poate fiecare din noi.
Va doresc o viata, pe cat posibil, cu cat mai putina judecare primita sau facuta.