Astăzi o să povestim puțin despre un subiect care este valabil în diferite culturi, prezentat sub diverse moduri. Avem pe de o parte abordarea hindusă, specifică Indiei și Tibetului, iar pe de altă parte avem abordarea din creștinism. Pe cât de diferite par aceste două unghiuri de vedere, pe atât de mult seamănă în esența lor.
Ei bine, pentru prima parte ne vom referi la acel arhicunoscut și atât de puțin cunoscut NAMASTE.
De ce spun arhicunoscut? Ei bine pentru că extrem de multă lume care și-a vârât năsucul în spiritualitate, a considerat că dă bine să salute cu Namaste, împreunând palmele la piept. Ceea ce, să ne înțelegem – nu este greșit , este un pas pe o cale bună; un pas care atunci când s-ar cunoaște detaliile, ar avea o putere și un farmec mult mai mare și ar face călătoria mai rapidă.
De ce spun puțin cunoscut? Pentru că o mare parte din cei care îl folosesc, nu știu semnificația din spate. Pentru noi românii, dovada este ușor de găsit dacă vă uitați la explicația de pe Wikipedia, unde apare descrierea și faptul că are origini hinduse și atât la data de 23.05.2022.
Ei bine, dacă e să punem în mai multe cuvinte acest tradițional NAMASTE, salutul sună cam așa:
“Eu onorez locul din tine în care locuiește întregul univers.
Onorez locul din tine care este al iubirii, al adevărului, al luminii și al păcii.
Când tu ești în acel loc în tine și eu sunt în acel loc în mine, suntem una. “
Cu siguranță conceptul poate fi explicat cu mai multă exactitate și frumusețe, însă pentru ideea pe care vreau eu să o prezint această variantă, este un bun început.
Ei bine, pentru a doua parte, ne vom referi la ideea din creștinism.
Personal am o apreciere deosebită față de Patriarhul Pavle, care a fost un părinte de excepție, cu un grad de smerenie și credință greu de regăsit.
Am să iau din înțelepciunea Patriarhului Pavle o idee care, pe de o parte ne poate ajuta să fim mai buni creștini, iar pe de altă parte, ne poate ajuta să fim mai buni și să evoluăm mai ușor.
Pavle spunea cândva următoarea idee: “ Aproapele meu este Hristosul meu, și fiecare om apropiat este Hristos. Dacă eu nu îmi iubesc aproapele, nu îl iubesc nici pe Hristos, pentru că din nou aproapele este Hristos “
Acest lucru ne ajută în mai multe feluri, iar unul este acela de a ne aminti că fiecare dintre noi, inclusiv propria persoană, este creație divină și are scânteie divină în interior.
Ne ajută să… Ei bine, aici vă lansez o provocare:
Vă propun ca astăzi, atât cât a mai rămas din această zi – de câte ori întâlniți o persoană să conștientizați divinul din acea persoană. Iar dacă vreți, fără să dăm în bălării, să vă imaginați că tocmai ați avut ocazia să Îl vedeți pe El. Și să conștientizați diferențele de percepție, de nivel vibrațional la voi, etc.
Se spune că există două categorii de oameni: cei pe care nu îi mai miră nimic și cei care se miră de tot. Oare voi în ce categorie sunteți?
Scopul acestor rânduri este să redescoperiți unele aspecte și avantaje demult uitate de către noi oamenii. Și de ce nu, într-o lume pragmatică : să vă folosiți de ele.