Cu toate ca aceste randuri sunt scrise de ziua prieteniei, ele raman valabile absolut oricand. Am decis totusi, sa incep prin a aminti ce spune domnul Dex despre prietenie:
“PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.”
Prietenia este unul din aspectele foarte importante in viata noastra aici pe Pamant. Aparent toti stim ce este prietenia, majoritatea avem prieteni si suntem prietenii cuiva insa… de multe ori ne raportam gresit la prietenie, poate luand adliteram definitia din dictionar. Vorbeam zilele trecute cu cineva despre prietenie si am observat ca si de aceasta data aparea o perceptia gresita pe care o tot observ de-a lungul timpului. Haideti sa clarificam unele aspecte utile:
- Prietenia, la modul ideal este ceva reciproc, insa nu in mod obligatoriu. Spre exemplu: eu te pot considera pe tine cel mai bun prieten, iar tu sa il consideri cel mai bun prieten pe Mitica, iar pe mine (eventual) unul dintre prietenii buni.
- Prietenia nu este troc decat, eventual, in doua feluri: 1. O formula invocata in timp si utila este aceea sa consideram ca este o proportie de 70 – 30 unde 70% este treaba mea sa ofer, iar 30 % sa imi fie oferita (sa ma astept la 30%); 2. O pot percepe ca troc doar pentru a-mi aminti ca este nevoie sa ofer pentru a primi.
Este adevarat ca iubim oamenii si pentru ceea ce fac pentru noi, insa asta nu inseamna sa nu ii mai iubim daca nu mai fac pentru noi asa cum am vrea noi sa faca.
Este util sa fim constienti ca prietenia nu are obligatii, ci doar… sperante; daca cealalta persoana imi ofera este super fain, daca imi ofera mai putin e super si asa, iar daca nu imi ofera… inainte de toate sa ma uit la mine si la raportarile mele. Atunci cand iubim pe cineva sau tinem mult la acel cineva – o facem in pofida defectelor sau a greselilor acelei persoane. Suntem fiinte umane predispuse oarecum greselilor, asa ca nu ma astept ca persoana la care tin sa nu faca greseli fata de mine si cu atat mai putin sa am pretentia sa nu greseasca mai ales ca eu insumi fac greseli.
Treaba mea intr-o prietenie este aceea de a fi pregatit sa ofer si de a oferi, iar daca eu voi si primi sau acea persoana o sa fie prezenta pentru mine, asta déjà eu numesc BONUS.
Ne este util sa privim prieteniile ca pe niste flori = necesita cultivate si ingrijite.
Unul din mentorii mei mi-a spus acum vreo doua decenii ca “prieteniile nefrecventate se transforma in cunostinte” lucru care a starnit intreaga mea revolta si m-am opus cu vehementa la aceasta posibilitate. Din pacate / din fericire, dupa ceva timp am ajuns sa ii dau dreptate; nu este obligatoriu sa se intample asa insa este posibil sa se intample exact asa.
Sfaturile mele ar fi urmatoarele:
- Iubiti-va prietenii asa cum sunt ei (ma refer la iubirea specifica prieteniilor ;-), dar nu excludem nimic)
- Ingrijiti prieteniile, fie ca o veti face sunandu-va prietenii, fie iesind impreuna la o bere/suc/prajitura, fie intalnindu-va pentru a povesti ore intregi. Orice, dar faceti asta pentru a va scuti de posibile surprize.
- Nu faceti troc. Prin asta intelegand sa oferim fara sa stam sa cantarim cat am dat si cat am primit, insa neexcluzand cerutul ajutorului daca am nevoie. Nu, telepatia nu functioneaza 100% din timp, asa ca e nevoie sa spun celeilalte personae cu ce ma confrunt si sa ii cer ajutorul. Nu am voie sa ma supar ca prietena/prietenul nu ma ajuta daca nu le spun ca am nevoie de ajutor – pentru asta comunicarea este unul din ingredientele importante ale oricarui tip de relatie interumana.
Ani de zile am fost alergic la cuvantul amic/amica; in vocabularul meu din acea perioada acest cuvant lipsind cu desavarsire. Dupa mult timp am inteles ca acest cuvant reprezinta o forma de maxima corectitudine, iar atunci cand cineva va este prezentat sau sunteti prezentati cuiva ca amic/amica este modul in care persoana spune ca acea persoana este si totusi nu este prietenul/prietena ei.
Am sa mai insist asupra unui aspect referitor la prietenii:
- De multe ori in viata cuiva se schimba prioritatile: apare un job nou, se naste un copil, persoana se casatoreste, etc si comportamentul se schimba. Aici exista doua subpuncte: 1. Aparitia acelei schimbari determina si schimbarea persoanei, iar prietenia dumneavoastra daca nici nu a fost frecventata suficient de mult, se transforma in cunostinta;
- Aparitia acelei schimbari nu determina si schimbarea persoanei, iar prietenia dumneavoastra ramane prezenta, insa in standby, iar la prima miscare se reactiveaza.
Exista oameni care atunci cand iti fac loc in inima lor, ramai acolo mereu, chiar daca aparent acea persoana s-a schimbat mult. Sfatul meu este sa va asigurati daca nu cumva este asa cum spun eu si doar sa fie eronata perceptia.
Prieteniile “adevarate” rezista “intemperiilor” fiind prezenta si la bine si la rau. Cineva spunea ca prieten este acela care, atunci cand toti se indeparteaza de tine si fug de acolo, el vine langa tine sa fie cu tine.
Am sa mai adaug doua aspecte, importante zic eu:
- Persoanelor care pleaca de langa voi , fiind doar amici, tratatile cu iubire si pe ele pentru ca au nevoie;
- Persoanelor care pleaca de langa voi acordati-le o sansa, inainte de a decide, pentru ca e posibil sa nu fi plecat ele de langa voi, ci voi de langa ele.
Va doresc o viata plina de prietenii adevarate si de momente frumoase alaturi de prietenii vostri!